Nicolae Iorga

• Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune. Ascult-o!

• Unii oameni au demnitatea ambiţiei lor, alţii al situaţiei lor, cei mai puţini demnitatea persoanei lor.

• O idee nu e mai clară cu litere mai mari.

• Adesea vorba cea mai rea cuprinde învăţătura cea mai bună.

• Gândul nu se coboară acolo unde este prea multă vorbă.

• Când oare ura va fi trimisă la sanatoriu şi invidia la casa de corecţie?

• Dispreţul înseamnă de atâtea ori numai neputinţa de a preţui.

• Ataci o părere a unui prost şi te trezeşti cu prostul întreg în discutie.

• Unii inţeleg ce pot, cei mai mulţi ce vreau.

• Cea mai mare ruşine e cea pe care n-o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi.
  

• Om liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună.

• Gândurile rele se alungă prin fapte bune.

• Numai încercînd a face foarte bine, poţi nimeri uneori binişor.

• Înţelepciunea e o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o.

• Te leagă de lume ce-i dai, nu ce-ţi dă.

• Greşelile se îndreaptă, păcatele se răzbună.

• Nu supăra pe cine nu ştie să se supere.

• Şarpele e odios nu pentru ca muşcă ci pentru că se ascunde ca să muşte.

• Surdul vorbeşte mai tare decât cel care aude şi prostul mai mult decât cel ce înţelege.

• A şti carte nu înseamnă a şti înţelepciune.

• De prea mult gând n-a îmbătrânit nimeni niciodată.

• Dacă vei fi mult timp prefăcut, te vei preface fără voie.

• Plăcerea cea mai bună e aceea pe care o dai.

• A nu face fapte rele nu înseamnă a face o singură faptă bună.

• Înjosesc pe alţii aceia care nu pot să se ridice pe sine.

• Mulţi cred că poţi îndrepta un măgar scurtîndu-i urechile.

• Să înveţi pentru tine, dar să ştii pentru toţi.

• De multe ori e o obrăznicie să nu fii obraznic.

• Dreptatea e ca sănătatea lumii.

• Ce eşti te priveşte la urma urmei numai pe tine; ce vrei, priveşte şi pe alţii; ce faci, aceea poate privi pe toţi.

• Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun.

• Nu faci bine cuiva când faci ce-i place.

• Cel mai nedrept lucru de pe lume e să-i ceri cuiva să fie umilit pentru că tu eşti obraznic.

• La sfârşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce ai făcut faţă de alţii.

• Înşelatul arată înainte de toate şi dorinţa de a fi tu însuţi înşelat.

• De multe ori taci fiindcă eşti convins… de prostia adversarului.

• Cele mai multe polemici şi-au atins scopul când au creat zăpăceală şi neîncredere.

• Pentru ca să-ţi recunoşti greşeala trebuie ca sufletul tău întreg să-i fi fost superior.

• Cine ţi-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie faţă de tine ci cu o pierdere faţă de el însuşi.

• Mulţi simt o uşurare când văd că şi alţii sunt capabili de prostiile lor.

• Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului.

• N-ai dreptul să fii altfel decât ceilalţi, ci mai mult decât dânşii şi pentru dânşii.

• Prost nu e cel ce nu înţelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înţelege pe toate pe dos.

• Bun nu e acel care suferă răul, ci acel care face binele.

• Orice bunavoinţă e o putere pe care numai prostul trufaş o poate respinge.

• Faima rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi.

• Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să ai dorinţa de a-l găsi.

• Într-o polemică să răspunzi când are nevoie publicul, nu adversarul.

• Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.

• Cel mai sigur mijloc de a nu greşi e a nu lucra.

• A fi tânar cuprinde o datorie şi nu o scuză.

• Insulta e neputinţa exasperată.